Există castul bestial,
Adică bestia în alb…
Preafericitul nostru dalb,
Patriarhatul imoral!

E cel cu totul aurit
Topind și morților inele…
Bărbați, femei, încă-n obiele,
Ce-și pleacă lui capul, smerit.

E poli… trucul, plin de truc,
Ce joacă poli patrafir…
Un securist mai abitir
Ca frunza de stejar… De nuc.

E orto… doxa impostoare,
Adică, se erijează în cap…
S-adune averi cât nici nu-ncap
În catedrale încăpătoare…

… Ce-ar vrea, pe banii mei, ai tăi
Și apoi să spună ”E de la mă-sa!”?
Cum și Merțanele-s carosa…
La Preaperfidul, vechi vulpoi.

N-are nimic din sfiiciune,
Lui Dumnezeu nu-i portavoce.
E animalul hâd, feroce
Se hrănind din înșelăciune.

E sfidător și întinde mână
Să i se pupe, să primească…
Că le el haina preoțească
E să-ți ia sângele din vână.

El, este șef de atâtea moaște,
De apa chioară din butoaie.
La proști, e aducător de ploaie…
Iar de nu-i dai, nu te cunoaște!

E plaga neagră de întreg neam,
Ce-l vrea ținut în neghiobie.
E cramagiu cu vin de vie
Și șef turist… de-al lui Adam.

E și de Mall proprietar,
Căci cu el toți o lasă moale.
E-autorizat să vândă țoale,
Icoane, lumânări… El doar!

Și-a luat păduri, mii de hectare,
Conace, vrea orașe întregi
Și-ți dă el loc să stai, s-alegi
La cimitir… Că-i căutare!

Nu-i numai o nouă relicvă,
Ieșită de-o hazna fetidă…
Este precum la pom omidă,
Ce din crez roade… o goală tigvă.

N-are nimic din duh, iubire.
El, Luciferul, doar urăște…
Ne-ar vrea și iadul să ni-l căște
El, Tartor la intrat, ieșire…

Se vrea la țara mea pedeapsă…
Blagoslovitul îl refuză
Către popor, cu minte obtuză,
Ce și-l slăvește… să-l slujească!

Și-a luat și aer de tiran,
El să ne spună cum să fim,
Cum să trăim, ce să citim…
Să fim mai troglodiți, aman.

Dar îl blestem și lui să-i fie,
Așa cum mie îmi dorește
Și, Dumnezeu să-l facă pește…
Cu abis de-ocean… împărăție!

Pedeapsa mea… la Preacurvie!!!
04.11.2015