bună ziua, mă numesc eu și o iubesc pe
de câteva ori am făcut intoxicație din cauză
și am zăcut inconștient câteva ceasuri bune apoi
ea, convinsă că sunt iremediabil, că până și cățelul ei mă place,
m-a prezentat părinților, care mă priveau
într-un fel anume, ceva între compasiune și scepticism

pe nepregătite s-a hotărât într-un fel să moară...
este ca și cum ai vărsa prea multă apă în vin
fiindcă s-a măritat cu patronul aprozarului din colț, a făcut doi copii și așa
au trecut două minute sau ...zece ani, nu știu sigur, eram în comă
soțul ei o bătea pe mutește, o lovea numai în ficat

nu o vedeam pe trotuar ducând copiii la grădiniță
albă ca varul, suptă în obraji, cu baticul colorat strident și rochia
aceeași

o vedeam doar goală
fata din umbra odăii cu chirie unde
a intrat o singură dată fără să se întâmple nimic

am venit aici printre voi fiindcă
m-am decis să n-o mai beau; de fapt anul acesta
viile s-au uscat
până pe dealurile acelea unde au pus o cruce proaspătă
plânsă doar de două mogâldețe care nu se îndură să lepede mănunchiurile de flori

am venit aici
dar
nu sunt sigur că voi reuși să scap de această dependență
și mi-a trebuit mult să prind curaj
să vă spun:
ce teasc este clipa amânată!