Sărutul niciodată nu m-a trădat
pe buze, pe buzele ei a înflorit
și-n gură i-am pus foc.

Cu mâinile mă prinde uimită,
trupul îl simt cum zvâcnește
și ochii cu ochii mei se hrănesc.

Sărutul mi-a dat încredere-n iubire,
liniștea în care clădesc nestingherit
surâsul tău vesel și dulce.

Rodul se naște frumos,
gândul în vis dezmierdat,
visul urcat pe coloane de suflet.

Chiar dacă se lasă întâmplări peste noi
puterea de sine o să se înalțe
și sarea o pune acolo unde lipsește.

Sărutul poate devine mai rar,
se stinge încet câte ceva
și flacăra devine mai mică.

Atunci când se va stinge de tot
rămâne o alta mai puternică,
să lumineze mai departe drumul.