Bieții noștri parlamentari
Se zbat în lipsuri foarte mari,
Deoarece salariul lor
E unul de măturător
Și nu este suficient
Nici măcar pentru un trai decent,
Deși muncesc din zori în seară
Dându-și viața pentru țară.
Se simt deci marginalizați,
Umblă pe străzi debusolați,
Neîngrijiți, înfometați,
Au uitat de cuvântul tihnă
Și fiindcă n-au timp de odihnă,
Dorm chinuiți pe banca lor
De deputat sau senator.
Sunt supuși la grea-ncercare...
Dar altu-i oful lor cel mare:
Ce fac după pensionare
Când pensioara de pe-o lună
Le-ajunge doar o săptămână?
Vor avea viață de calvar.
Dar cum să scape de coșmar?
Răspunsul la întrebare
L-a găsit un oarecare
Individ, tot parlamentar,
Care a explicat în clar:
E drept, situația e proastă
Dar e la-ndemâna noastră
S-o îndreptăm. Și chiar curând,
Și nu ne-om mai trezi plângând
Ca niște neajutorați.
Vă rog deci să mă ascultați:
După ce am chibzuit,
Am gândit, m-am răzgândit,
Am găsit ca rezolvare
Propunerea următoare:
Pe lângă pensia lunară,
(Care e pensie de Stat
Adică ceva garantat)
Încă una suplimentară,
Ca bonus pentru performanță.
Este ultima speranță
Și singura în măsură
Să scăpăm de-ncurcătură.
Propunerea prezentată,
Îndelung aplaudată
Și apoi în plen votată,
A devenit, se-nțelege,
Sfântă literă de LEGE.
De-acum, de griji fiind scăpați,
Murmură toți, foarte-ncântați:
Atunci când ești parlamentar,
Nici un efort nu-i în zadar.

Un om cu inițiativă
E om de mare perspectivă.