de fiecare dată când zâmbești
în ochi îți răsare soarele
aerul din jurul tău se rarefiază
ca pe o planetă străină galaxiei noastre

nu mai recunosc nimic
poate doar buchetul de gladiole pe care îl ții în brațe
și labradorul ce doarme cuminte la picioarele tale
orașul s-a dizolvat ca o pastilă efervescentă
într-un pahar transparent

au rămas doar grămezile de frunze
colorate
copacii goi
și o lumină
de toamnă care ne încălzește mâinile.