te urmăresc...
din depărtarea fără de iarnă a lumii trimiți
pete mișcătoare de lumini ca într-un joc cu oglinda
în care mă străduiesc să-ți citesc secunda trăirii
și te văd...

mult spus te văd pentru că ochii mei se fac mici
impresionată prea mult fiindu-le retina
să dibui măcar cât de cât din misterul de ești
tu femeie

știu că logica masculină e cataractă pe cristalinul
ochilor mei și nu pot percepe-n detaliu adevărul minciuna

dezbrăcată sau nu ești darul la care tânjesc
instinctiv sau conștient n-am să știu niciodată

uneori vii încotoșmată ca un eschimos
nu-ți văd făptura nici trupul de sub promoroacă
și totuși mă-ncing dau buzna simțindu-te caldă

alteori vii goală și-mi vine să fug
din ochii tăi curge frig și pielea ta albă
e de zăpadă ești sloi și-ntre noi
se interpune o lume-nghețată...

din ce plămadă făcută ești tu când versatilă când nu
și ce se ascunde în da=ul tău și în nu
când te lași pradă când pândă ești tu
spune-mi că nu știu

......................................

dată ți-i așteptarea și-aștepți răbdătoare capcană
ce ești și recunosc sunt doar un soarece pofticios
ce-ți dă târcoale mereu cu gândul la miez...