jur că iepurele meu n-avea niciun ceas de buzunar
abia după ce-a fugit am început să-i întorc rotițele, ora exactă să lovească în plin miază-noaptea
deși de pe-atunci mi-era mereu frică de-ntuneric
și nici alte orașe nici alte lumini nu erau aprinse-ntr-un întreg univers
fără niciun foc am ars în mine și-mi amintesc cu exactitate cenușa din ultimele lacrimi și buzele care oprite din tremurat aveau gust de chibrit
în oglindă erau doar trecutul meu
și cearcănele unui adult secat de dragoste.

sunt încă aici însă abia acum mă întorc, cuvintele sunt încă împachetate frumos în mâinile mele, mi-e frică să le stric ordinea în care m-au învățat să trăiesc
nimic nu e nou în mine, totul e nou în mine
câteodată mă revolt împotriva aceleiași lecții pe care o-nvăț odată la ceva timp mereu pe linie dublă continuă unde nu mă pot depăși
dar mă pot opri.
cam asta vreau să fac pentru mine cam așa vreau să te folosesc urmărindu-te până acolo
unde
de ce

...dar hoțul de timp a crescut poate prea mult
tu cine ești și ce vrei de la mine eu cine sunt când nu vreau să aflu de tine
mecanismul ăsta l-aș da înapoi de-aș putea
e just să te pot defini eu în lipsa ta?