poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-10-15 | | e frig în lume iubite brațele îneacă prea multă singurătate înlăuntru chiar topesc neputințe în curburi prea moi să nu te-nghită de braconieri pot ascunde păduri la necesitate pot fertiliza dunele ce se ridică între noi dar nu știu dacă arterele mele pot asigura omenirii necesarul de lavă împovărată de cobilițe pline de candori mărșăluiesc de-a lungul nervurilor cu biletul de viață ascuns în marsupiul inimii sunt nemuritor de la o tâmplă la alta pot pulsa genunile magiei dintr-o lacrimă surâsului diapazonul ierbii îi dă sonoritatea verdelui căutător lucid știu că voi măsura faptele după investiția de flăcări și aripi doar ele poartă oglinda întâiului spectacolul prezenței rezoluția banalului certifică revelația esenței simbolismul întregului în tot ce mă fură mistuit sunt proporțional expansiunea amprentează tot ceea ce semnează irișii dinlăuntrul a toate respir în fundal la premieră n-o să intru în lojă îmbrăcată în cămașă de zgură nu vreau să deschid ușa sentimentelor anoste în freamătul vieții nu citesc doar literele bolduite tivesc margini de vise fiecărei clipe ca să intru într-un univers bine alcătuit dorul înalță arcade în car triumfal să nu-mi deshidratez bucuria de-a inspira profund smogul iubirii chiar până la sufocare mă aduce prizonieră între coastele tale să-mi resuscitezi termic timpul care-mi geruiește sistematic atingerea de oamenii toxici inerentă precum trecerea stixului nu-mi voi purta viitorul în scaun cu rotile singurul prezent în care-mi cufund mâinile până la ultimul ocean este inima lumii pulsez serenitatea tuturor celor ce-și văd chipurile suprapuse în reflexia unului dar și voalările somnambulice nimic străin deși orb cade totul în mine falange luminescente în contur de oaze te desenează decodează misterul edenului fără divagațiile cărnii spițele sorții ne-nvârt până ni se comprimă spațiul în centru virajele se iau scurt pe serpentinele mărului macerează privirile sub stropi de iubire mă soarbe însetarea ca un pirat strălucesc iriși adunați în altarul fiecărei sinapse cod numeric de unul pasăre de foc inima evadează
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate