FRUNZA



Frunza, toamna,
un pic galbenă si ruginie,
dar încă și cu un pic de verde viu,
atârnată de pomul vieții ei,
încăpățânată furiei vântului și ploii reci de tomană,
cu nervurile încă vii,
zdrențuită, tremurândă și contorsionată,
cu o față spre cer, cu cealaltă spre pământ,
încă mai speră și așteaptă razele soarelui de mâine.
Așa și eu.