ce mult îmi place alunecarea asta a ta
între stradă și castani
cu berea și chipul meu cosmetizat
nu dă bine la duminicile din familie
între timp m-am agățat de o salcie
număram paharele sparte
privind pierdută norii
atât de absentă încât arcul de la violoncelul tău
a sărit în fața câinelui mort
of cât îmi e de ciudă că nu pot stoarce miere din amintiri
mi-am pătat fusta cu otravă
pantofii de lac i-am rupt într-o sârmă ghimbată
cu o seară în urmă am fost la furat de bomboane
în casa măcelarului care are caii ăia albi
din colțul străzii
îți amintești?