îmi poruncești prin spitale seninu-nlăcrimării tale
doctorii au dat năvală în lacrima ta ovală
în debutul nefiirii limbă de moartea aveau trandafirii
când neființa va veni să îi beie
să înălțăm steag de curcubeie
înlăuntrul cuvântului să purtăm trena vântului
turbat

întrebat,
Dumnezeu tace o tăcere de aur
munții cad pe gânduri înfipți în ace de brazi
e plin tărâmul de barzi
și rugăciune

din jarul toamnei despletesc tăciune
in memoriam vara de ea pete piele am
în urale de poeziu sunt diagnosticat cu târziu
cu limbă de moarte de roză
las citirii mele scribală viroză
de vers așezat pe foaie fără suflare

și toamna tace mai ucigând o floare