intestine universale
mirosind a câine izbit de tir
cam asta ar fi bing bang-ul
morții luându-și surorile din groapa tăcerii răbdând
neantul până la limita înfloririi a mirosului de rut și carte proaspătă
calcarul macerat până la limita ochiului ce naște ochi și
lumina ca vierme melc ranchiunos abia târându-se între găurile
din palmele unui osândit plictisit
în timp ce blazate cadavre fac autostopul spre un eden
ce are pe vine încoa dar spune mai mult du-te dracu

sunt mai convenabile
intestine burdușite cu miros de petunii și muzica
zorilor pe lichida imensa blândețe a dealurilor
plictiseala de fiecare zi până vine
izbirea curgerea maculată cu un topor sărutând un vițel
pentru hamburgeri
izbirea aceea cu palmele unui osândit care
îți pregătește ultima masă frământând un aluat
umplându-l cu răvașe și creierul unui heruvim donator de organe
( a stat pe strada mea pe drumul ce îl străbat dulce nu a avut niciodată
minima decență să se prezinte deși îl loveam aproape de fiecare dată cu mașina
în urmele lui
pe asfalt mirosea a râs de sub aripă în zbor)
mult timp după aceea primeam emailuri de la o curvă ce îmi spunea să mă prezint la apel
lumina mortuară mi-l zugrăvea pigmenta în transpirațiile nocturne
nu era chiar giulgiul lui acela dar ceva parcă îmi spunea dimineața asta e ultima
osânditul murise nici nu a mai avut timp să se bucure de plăcerea defecației
eu primeam latrine de crin suspinau magnoliile în canalizări
răvașe în continuare plonjau cu papagali anorexici și laconici

pleoapele sapă în continuare în intestinele
mațele acestui je ne sait quoi
dar mai rar
ochii se mișcă tot mai greu în înaintarea lor
tunelul mă ține de fâș de palton de coama rară
clipele mă trec de rândul negru de deasupra paginii
florile mă miros trece o sclipire o poetă piedestalul se va topi
genunchii sapă în eliberarea cumva utopică
sper un la naiba cu laleaua în gură cu morții aliniați spre curmătură
vârfurile unor munți mă încetinesc
fumul ține de pajiște
aș zbura de mă vei ține legat cu ațe de cer
pieile de pe buze vor pica belite de pe noi la ceasul serii
de prea multe sărutări și vorbe avem bășici
alianța cu primăvara crapă în muguri și secetă
șopârle mirositoare șfichiuie în intestine
un câine deja mort traversează strada
tirul care trebuia să îl izbească este deja la stația de benzină
șoferul își cumpără și ceva țigări are un ghiul pe deget
e divorțat dar nu știe încă
mi-e foame nu știu de ce am refuzat ultima masă a acelui osândit
o foame de tine viscerală și apocaliptică te caută cu lanterna
prin intestinele mele
heruvim