aici coridoarele au nume de străzi și
se încolăcesc labirintic parcă anume făcute
să pierzi
să te pierzi
să te cauți
dar mai ales să nu te găsești
și ei
se preumblă cuminți uneori zămbitori și absenți
purtând politețea cum o haină lipită de piele
o zeghe de care nu se mai știu dezbraca mă gândesc
și poate e bine
poate numai mie mi-e frig și frică și cald deopotrivă

mă privesc în ei cum aș privi o oglindă trucată
și strig numai în mine adânc
”Doamne dacă le-ai dat minte
dă-le fii bun
pentru cele din urmă și trup
de copil”