îmi ștergeam fruntea cu dosul palmei
era sânge pe ea vederea lui mă amețea
controla lungeam un bolnav pe o canapea
la psiholog și confesiunea lui sărea ca un ac pe un vinil deformat
erau ceva perdele verzi pe un geam în care cerul se oglindea
albastru sub pătura de nori
împăratul e dezbrăcat îmi șuieră un puști sărind pasul ștrengarului
pe oglinda udă nu am mai avut vreme de pămătuf și prosoape fierbinți
ieșirea e prin obrazul felcerului acolo unde o măsea erupe
pulsează girofar în ambulatoriu
sângele de pe dosul palmei l-am trecut peste sânii tăi
ca un marcaj de călăuzire

pentru vremurile de când nu te voi mai iubi
de pe această placă de vinil