În țară, iar e zarvă mare:
Partidele, cu mic, cu mare,
Se luptă cu înverșunare
Muncind din greu, plini de sudoare,
Să-i promoveze pe cei care
ÃŽi va reprezenta cu-onoare
La europarlamentare.
Astfel, țara s-a transformat
Într-un viespar adevărat:
Propagandiștii, ca turbații,
Fug să-și prezinte candidații,
Luând toată țara la picior
Și spun alegătorilor:
Ai noștri sunt cei mai cinstiți,
Mai harnici și mai pregătiți
Pentru această misiune
În care, și vița și-ar pune
Zălog, cu simțul datoriei
Întru onoarea României.
Vor lupta dârz, cu capul sus
În fața celor din Apus,
Care stau la cotitură
Să ne pună pumnu-n gură...
La o așa prezentare,
Se face și o completare
Vizuală, grăitoare:
Aici, iluștri candidați
Apar toți, fotografiați
În mărime naturală
Și, zâmbind, fără sfială,
Și-afișează importanța,
Iar, uneori, ignoranța.
Mai mult chiar, unii dintre ei,
Deși sunt doar niste pigmei,
Afirmă cu toata tăria:
„Vom ridica România“.
S-o ridice, ar fi bine.
Da'ntrebarea e: Cu cine?
Cu refulați din PDL,
Resturi din PNÞCD,
Cu vreo câțiva legionari
Și alți asemenea sforari?
Cine să cread-așa ceva?
Lumea s-a mai trezit cumva,
Electoratul e pățit
Și stie cât a pătimit,
Nu se mai lasă păcălit.
- Dar, dacă iar e mituit?
- Atunci, ne-așteapt-o dandana:
Și nimeni nu ne-o mai salva.
Nici chiar răbdarea Penelopei.
Vom fi doar coada Europei.

Dacă vrei ca să-ti meargă bine,
Să nu-ți dai cinstea pe rușine.

(Versuri inedite)