și nu te vei sfii să faci din părul meu
funii
de ele vor spânzura lilieci vorbitori
cerul va întârzia să apară va întârzia
din tălpi
vor crește cactuși
înspre tâmple
vor inciza strigăte înăbușite
de dumnezei contrabalansați
eu voi schița doar un gest
cu trecutul
altcuiva
ecouuuuuu........................
și nu te vei sfii să-mi legi mâinile
de după umeri impersonali prin care
oasele vor fi început deja să crape
de spaimă sau de altceva voi întruchipa sfinxul
neîndurarea va pune în șir indian
mimici-măști desfigurate
atunci
păsări consternate vor săpa morminte-case
și nu te vei sfii sa aluneci prin mine
ca un bisturiu
serpentinic haotic orgasmic
când voi fi de nerecunoscut
voi scoate dintre coaste
numele
din care nu va fi rămas decât prima silabă
accidental o afirmație
mă voi privi în el
mă va-ncuia pe dinafară
și nu te vei sfii să-mi schimbi cuvintele
ialele
anotimpul
hobby-ul de duminică
ziua de naștere
sentimentele
chipul
și nu te vei sfii...