poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-06-21 | |
Mă întreb de ce-mi ceri
Să fiu eu cel de ieri, Să fii tu cea de azi Ce te'mpiedici și cazi De-un cuvânt nerostit, Dar gândit și simțit. Nu aș vrea să te-alung, Încercând să ajung Să-ți vorbesc ca atunci, Tu săgeți să-mi arunci, Să nu uiți, să nu ierți, Să rănești, să mă cerți. Mă întreb ce-ai de zis Despre ultimul vis, Ce-am avut despre noi Doar cu vânturi și ploi. Despre timpul trecut, Despre tot ce-am avut. N-aș putea să te iert, Tu rămâi corp inert Înlemnită și rece. Oare ce se petrece ? Ieși din șoc și zâmbește Te sărut. Tu trăiește ! Mă întreb de ce fugi Răspândind numai rugi, Către El, Cel de sus Privitor la apus, La noi doi egoiști, Ambii singuri și triști. Nu aș vrea să trăiesc Pretinzând că iubesc. Să zâmbesc fals mereu, Pentru tine sunt eu. Tu mă știi, nu de ieri. Vrei? Îți dau tot ce-mi ceri. Mă întreb de ce crezi, Tot ce-ți spune dar vezi Că nu ești și te minți Că trăiești printre sfinți. Nu greșești tu de fel, Ești perfectă ca el ? Eu nu pot să accept. Pot să-ți spun: nu te iert. Nu veni înapoi, Nu putem fi NOI doi, De nu vrei să-mi vorbești, Să accepți că greșești.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate