mă uit în oglinda din spatele rotulei
(părul pică bine cabron
mersul ți-e pieziș spre falnic o scândură dintr-un eșafod
mai atârnă la capătul unui fals breton)
port luna ca pe un sac de dormit
nu poți fura parașute fără să îți tai venele
voi rămâne spânzurat de ele într-o femeie în care am căzut
zilele vor trece ca niște păsări care se răhățesc
nu voi mai face aceeași greșeală
lucrurile se vor limpezi
voi coborâ grațios și umflat ca un aerostat
într-un cătun locuit de o stafie bântuită de copiii în viață
nu voi mai face aceeași greșeală
mă voi spânzura de vene de altă femeie
care se va pieptăna în oglinda mea
din spatele rotulei
în timp ce filmul vieții se derulează
înainte și înapoi
înainte și înapoi
cabron