organizez pentru sine excursii în oglindă
nimiceam inamicul Nimicnicie
când fugeam în vecie luam oglinda la mine
erau nesperate Lumine
aștept uitarea să mă invoce
purtând așteptări în voce când mi se rupe filmul
plecam din speluncă ultimul
femeia de serviciu mă aruncă
ai băut prea din plin bețivane
rupeam de pe ea carne hlizindu-mă prostovan
la miezul ei în van

trecea un mort îi făceam cu mâna a Adio
Moarte,
să mă ocolești pustio, știu o
Carte
de căpătâi pentru cei dintâi noi restu
suntem viermi mustind de zeama unui terestru
gând mergând călare, mă rog, pe inorog

unicornul meu e vopsit în lapte
are copite roșcovane, în vatra nemuririi coapte
alcătuiesc sub cer din fum tavane
în al minții mele regat de amintirea ta-s strigat