minune e să te dezbraci de piatră
când ești în pragul unei vii muțenii
și ochii tăi nu văd decât sluțenii
iar timpul prin cotloane te tot latră

deși-i răpusă-n noi demența iernii
păcatele din urmă nu te iartă
corole îți găsesc pricini de ceartă,
năduful popa-și varsă în vecernii

și-aproape-n săptămână te vei naște
ca scos din pântece în astă lume,
dar bătrânețea de pe-acum te paște

rostește tinerețea ta pe nume
și te închină la a sale moaște,
un pui de înger vine-n tine-anume