tu poți tot
și nu poți nimic
din păcate
îți alcătuiești privirea
din povești clasate
conduci mașina
deplin stăpân
te-a păcălit și barba
s-a dus pe alt tărâm
și spre păsări negre
ameninți cu un săpun
frumos cum altul nu-i
trebuie să recunosc
și în zilele de rugăciune
te pui pe ținut post
îți rupi haina de pe tine
când cineva nu ține calea dreaptă
și pe crăiasa din povești
vrei s-o faci deșteaptă
într-o vară cu zile furate
când poți să arăți
cât ești de tare
cu haină alcătuită
din zăpezi, din dezesperare
vrei s-o trimiți la mare
cu povești în mâna dreaptă
cu priviri în partea stângă
și cu un corp cioplit din stâncă
iar tu marele tatăl, craiul
poți de toate, poți nimic
porți cuvinte furajere în gură
și te declari cui poți ucenic