nici măcar cel chinezesc
cu atât mai puțin orice fel de fortificație
la urma urmelor linia maginot a fost doar un os de râmă
în mod cert nici himalaya
totuși
omul din mine trage mai mereu linii defensive
adânci tranșee
iluzii născute înaintea visului

dincolo de marginea de netăgăduit a orizontului
văd o cărare pe care urcă marea la cer
ca să-mi fie așa frumoasă dimineața
încât să nu mai știu nicio viață
de unde începe moartea
și nici de ce lupt
soldat condamnat la baionetă
cu noaptea aceasta fără început

chiar și dincolo de bucuria apusului
luna poartă speranța unui viitor răsărit
între timp dorm
să-mi învăț spiritul să zburde
fără apăsarea pământului

iar dincolo de orice înțelegere
acolo de unde totul pare așa simplu încât
inima mea obișnuită să complice totul
nu mai știe cum să bată
și... cântă

muzica e peste tot
nici un zid fonic nu o poate opri
parcă toată materia este supusă armoniei
iar universul e un șir de perechi
într-un etern dans

e inutil să astup urechile
muzica vine dinăuntru