era un câine orb și un om care îl plimba
câinele avea acei ochelari de soare
minim invazivi pe care orice orb îi poartă întunecați
era și o priveliște pe care numai omul o vedea
florile miroseau pentru amândoi
mai mult pentru bietul câine orb
trecea și o femeie frumoasă
sânii îi tresăltau sub ziuă iar picioarele foșneau sub fustă
câinele își imagina că ar vrea să fie om în aceste momente
omul își ținea câinele în lesă
sau câinele îl ținea pe el?
vorbele circulă mai greu ca aerul zilele acestea
iar petele de culoare sunt mai greu descifrabile
de exemplu acea femeie care sfâșie până și retina unui câine orb
e de mult apusă la încheietura unei mâini
care răsună în cea mai neagră noapte

era un câine orb și un om îl ghida pe trotuarul
dintre această realitate și alta