poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-05-16 | |
Singura
odisee care nu visează ești Tu, Doamne Cel care vii cu eternitatea pe umeri să-mi culegi sufletul într-un pumn de lumină atunci când tot întunericul arde mai mult și-n fața mea întunecată vederea se împiedică ca o singurătate stăpână pe ținuturi alese gândurilor Tale. Căci Tu știi că fiecare acoperământ are ca piatră de temelie tulburarea, esența tuturor zidirilor. Sângele nostru în care sufli iubirea Ta. Așa îmi învăț rănile să asculte. În cea mai mică lacrimă pe care o lași să scape, Tu singur ai pus toată dragostea acestui univers colosal. Răbdare vie între lucruri vii așa faci din cea mai fără de însemnare atingere emoție în care ne reculegem imperiul domolit de praf. Dar Tu, întotdeauna vii în cea mai mare liniște în timp ce noi ne trudim zilele scufundate-n umbră sau în alte temeri care nu pornesc altundeva decât din hăurile absolutului sfărâmat unde timpul este contemporan durerii. Numai Tu cunoști singurătatea și visul despre care unii au ajuns să înțeleagă că este însăși viața noastră în care ne mistuim de tot învelișul. Tu, singura odisee care nu visează, ajută-mă ca nu cumva să uit cum se trăiește și cum se moare cel mai adevărat.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate