Subit plecarea-n tine se arată,
schelălăit de pumă-n verbul rece
cu gluma-n mine de subit se-ntrece,
m-aruncă-n cartea vieții la erată

Subit suflarea-mi da să se înece,
muream subit ca strâns de o cravată,
puneam pe răni de-a fi puțină vată
piciorul cel de lemn ca să mi-l frece

mă sărutai în colosală goană,
la orizont caleașca te-a grăbit;
rămâi... rămâi în gândul meu icoană...

Subit în pletele de gând albit,
aceasta e-a destinului o toană
și mor în mine... mor... și mor subit