cerul era fierbinte iar eu
alergam desculț prin zăpada
roșie-
știam că vor veni iarăși
pentru că ei sunt de neoprit

nu de veșmintele lor roșii
nu de hangerele lor însângerate
nu de decimarea iluziilor
mi-era teamă

mi-era teamă
că ne vor interzice iarăși
să mai privim în zare munții

chiar dacă totul pare neschimbat
chiar dacă fiecare duce cu sine
bănuțul său de trecere
sunt semne evidente
că ei vor veni iarăși:
țipătul acut al pruncilor la naștere
ciomagul care sparge ritmic vitralii
lucrătorii din abatoare care secționează gâtlejuri de privighetori

chiar dacă părul tău miroase
a statornicie
și pântecul tău e încă
roditor
ei vor veni iarăși...

te chem să fugim grabnic
pe cel mai înalt deal al țării pelin
să dezgropăm din țărâna străbună
mici idoli de teracotă
care n-au mai plâns de milenii la soare

haide cu mine
să mai privim încă o dată munții
în țara pelin