la calafat dunărea este pe jumătate secată
puține vapoare sau bărci în larg
doar geamandura legănându-și singurătatea
un paznic de far i-atinge șoldurile
în fiecare noapte
oamenii trag peste ei plapuma apelor
câte-un colț le-acoperă fruntea
încep să creadă că de-acolo
izvorăște fluviul bătrânul

la calafat
când îl parodiezi pe dinescu
moartea nu citește ziarul
te citește pe tine
silabisind fiecare conexiune
ce deplasează accentul
când pe dragoste când pe ură
ieși din starea apoetică
în lungul malului treci de bulgari
de sârbi
și de unguri
până-n inima imperiului te duci
pentru pana de vultur
o pui la pălărie strigi
IMPERATORE
te ridici apoi
peste străzile pavate cu poeme cubiste
în stare
de imponderabilitate