avea în copilărie în proprietate povești concrete cu iz misterios, de la un păstor, ca un șuvoi care așteaptă doar topirea zăpezii pentru a deveni râu care muncește printre pietre ca să ajungă în mare
mai apoi început de închegare își trăgea învățămintele din poveștile cu final fericit sau pline de învățăminte ale primului profesor de școala vieții iar ceasul ce în inimile oamenilor se joacă suna deșteptarea de câte ori o lua pe o cale greșită
și-ntr-un final când a văzut creșterea ierbii pe marginea prundului a încetat să mai facă larmă în prinosul amintirii și a deschis ochii pe unde codrul este crescut aritmetic pentru a-și căuta alt dascăl unde se adună fructele izvorului vieții unde altoiul acum șubrezit visează eternitate amestecând claritate văzând amestecul de ochi din frunze și cifrul lor