dar sărbătoresc ei ceva
prea cad pene din cer și miroase a liliac
privighetorile acompaniază
un cuc strigă în neștire
iar eu îmi întind nedumerirea
între cer și pământ
suspin egal din lacrimă în lacrimă
apoi zâmbesc acelui ceva ce încă mă doare
poate e inima
poate e timpul
sau iluziile de care mă despart
nu
nu pot fi în nici un caz ele
nici florile de tei nu sunt
oricum primăvara parcă este grăbită
a înflorit și gutuiul
soarele pripește ca într-o zi de august
iar eu demisionez din visare
chiar și salcâmii sunt de acord
doar că azi e grevă mâine e întâi mai
cine să-mi primească demisia

totuși încă mă gâdilă viața
și râd fără scăpare
mă răsucesc idiot inutil anemic
râd până mor