strâng din dinți
ca și cum
aș agonisi această strânsură

umblu cu Moartea-n dinți ca o cățea
ducându-și puii la adăpost

plâng pe ascuns când
calc umbra cerșetorilor
și nu am un cent în buzunar
să le fi dat
fără să mă vadă trecătorii -
aceștia doar grija mea ar avea-o

dracu' fumează fără filtru și
scrumează
doar pe plămânii mei
pe nările mele îngâmfate
lacome după smogul urbei ambalate lucios

mă uit după fuste
și tivul acestora
(libertăți cumva)
mă coase înăuntru
bob de sudoare și
noroc că mai plouă
și-mi spală pleoapa de închipuite trădări

pe masa mea
care stă picior peste picior
ca o soacră modernă
vinul din pahar se mântuie singur
reproșul absențelor de la liturghii

împart cu furnicile firmituri de pâine uscată
și mă cred Mesia
frângând pâinea și înmulțind peștii
nu-mi mai dârdâie lăuntric rugăciunile mustind de DÃ-MI
zic doar: prea mi-ai dat...
săru'mâna Doamne, oricine ai fi
oriunde te-ai fi aciuat pe aceste vremi de însingurare

lepăd măselele una câte una
fir ariadnei
să nu mă piardă Moartea din ochi

citesc cu o foame neînțeleasă orice
până și ce-a fost în carnea acestei hârtii reciclate – râd
râd, râd șui
râd gâlgâind ca o venă deschisă aiurea
de un șiș ruginit
și iubesc iubirea altora

și vii tu

și mă bănui

mă acuzi chiar

că aș fi poet?

ai tu curajul să-mi guști ficatul, rinichii, să-mi lingi inima
când acestea toate te mestecă
așa cum mestecă
numai cu gingiile
sângerând vernil
bunicii uitați prin aziluri?

mi-ai da cu var stârvul
ca pe ciumați
și un șut precaut
să nu se ia
în groapa comună a scursurilor
aplauzele tale sunt a sictir
a hârtie igienică
un ,,bine că nu ți se întâmplă ție,, din ceea ce
scriu despre tine
tu încă mai ai cenți pe card și
mântuire vrac
că doar de aia te rogi stereotipic, ce naiba
n-o fi așa de chior Dumnezeu
să nu știe taman el ...câtă iubire ai investit
la bursă

îmi pun cravata pe pielea goală
îmi pun poza predecesorilor mei merituoși
din punct de vedere politic
impetuoase generații ale unui sacrificiu-procent
fiindcă au murit în revoluții absurde
și zbier ca un melc
și mă scutur ca un fluture
și mă fălesc precum florile din plastic
de dinții mei impecabil strânși
pe fusta Morții care
nu înțelege de ce
îmi este important numele tău

mă scap pe mine de frică
bănuind că
dacă ar exista un Dumnezeu
mi-ar bate obrazul
iar eu sunt numai obrazuri
pentru că nu ți-am dat destulă atenție
lăsându-te
să mă fumezi
așa cum numai dracu știe
și să scrumeze
în găvanele mele

și tu mă acuzi că-s poet?

unde erai când lacrima îmi era placentă?
unde erai când mi-am rupt ața minții să aflu
cât sânge să îți mai dau
ca tu să mesteci molcom fericiri iluzorii?

vâd cerul o maioneză tăiată
văd scârna ungând palme asudate
dând doar din ce este al altora
vâd cruci
multe cruci gratuite
și numai un suflet reînviind

acela
este
stropul de vin
stors din bobița viței nimănui

și dacă ai ști că tu ești mai mult suflet decât
carne oarbă
și că ai mai mulți dinți decât Moarte
iar m-ai bănui că-s doar
un poet -
inflaționară poețime

și dacă ți-aș șopti
iartă-mă
ce mi-ai ierta mai întâi de orice?