iar patria îmi este într-o roză,
polenul ei îmi e anestezie
să fac incursiuni în poezie,
da'mi iese doar un soi fetid de proză

Lumină am luat cu erezie
și când n-am somn îmi injectez o doză
nu dorm căci noaptea-n mine e-o viroză
și litere tușesc cu frenezie

nici încă bine n-a cântat cocoșul
și eu deja mă aflu la cafea
din roză admirând lalelei roșul

mă sting în pielea ta de catifea
și îmi cinstesc în gândul meu strămoșul,
cel însetat de mine să mă bea