din pomii ce au începutul în frunza mică și deasă buchețele îmi știu timpul
sub lanul ce râde când își despică firele ca să crească pe o dimensiune în două anotimpuri și tot în tăcerile lor mirărilor noastre
eu ascult cum bate ceasul cu un tact puțin subțire sub al inimii electric până acum a debitat ore încete de acum va bate mai ghes dat de soarele venind prin ram pe sub copaci
perlele care încet își mișcă locul sub cer ca un blueș biotehnic ca tot ce e stabilit din vremea când omul și femeia nu fuseseră ispitiți a doua oară cu aur și argint rămân cu pleoapele închise
vântul generos în ispită se zbate să le dea strălucire dar avem pavăză perlele căzute dar ascultăm glasul pietrelor lungi din râuri care sursură zbateri ale râului șuvoaie de viitor albastru în tactul inimilor îndrăgostite care așteaptă răsăritul cu surâsuri