poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-04-19 | |
Netrecut
Să stai, să pleci?! Ești ca și marea De melci la maraton de țuști. Ca lacrima-n coniacul Zarea Ori ca o glumă, când n-o guști. O frunză. Mică, tremurândă, Zdrobită-n apa cu noroi Sub cizme, fără de izbândă… Plin de furnici, un mușuroi. Simți cum te strânge rău, da’ bine, Pantoful stâng, pe necălcate. Tot n-a ajuns? Să pleci, nu-ți vine, Să stai e-o monstruozitate. Și plouă rău, plouă-n neștire În jurul tău e-un lac frumos, Aștepți de-o oră, cu uimire Și, de-o jumate, furios. - Ai stat ca bou’, până-acuma! Îți zice-un ins civilizat - Îi stație de bus, no… numa’ Traseu’ s-o desființat… textul parodiat: Trecut de Gheorghe Pârja Ce mai aștepți? Când așteptarea E vizuina unei vulpi, Ochiul viclean este cătarea Prin care vrei să o împuști Atâta. Ochiul stă la pândă, Ce lung e drumul între noi, Deasupra luna e flămândă, Jos, steaua a căzut în ploi Doar o fereastră ne mai ține Țâțâna lumii devorate, Ce mai aștepți? Că nu mai vine Triumful nopții cu păcate Rămâne simpla amintire În care parcă ne-am întors Cu un caiet cu foi veline La școala zilelor pe dos Un gând, o cupă, un miracol, Ori zborul păsării pieziș, Când învățam de la oracol Cât e pădure, cât frunziș.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate