M-a obosit a vieții haină,
Aș vrea un pic să m-odihnesc,
O clipa doar să ațipesc,
În corpul tău iubită taină.

Și ca o umbră descălțată,
Voi trece-a pragului vioară
Și toată carnea mea fugară,
S-asculte-n tine ,împăcată.

Înduplecat de nerăbdare,
Alerg prin venerate vene,
Alint al trupului desene
Cu valul meu ,sfioasă mare.

Se sting cuvintele în vatră,
Și versul tremură în mine,
Îmi plânge pana de rușine,
Cu arse picături de piatră.

Se spune "Dumnezeu te bate !"
De ești un visător albastru,
Pe barba ta ,bătrâne maestru,
Îți calc moșia-n astă noapte !

Acuma eu am sa fiu primul
Ce poarta-n cerul tău o fata,
Iubirea ei de-aristrocata,
Isi va sfarsi aici surghiunul...