poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-03-26 | |
în anii 70 toți tinerii arătau ca dealer-ii de droguri, spunea un agent federal
acum arată la fel, de parcă timpul a făcut 11 piruete pe bani ca Mikhail Baryshnikov în O sol da Meia noite, dar nu s-a ales cu nimic, doar hainele s-au schimbat și muzica s-a schimbat, lucrurile importante au rămas în esență aceleași, cum ai urca în fiecare dimineață înainte de răsărit pe cel mai înalt bloc din Tokyo și ai privi cum se trezește orașul din mahmureala nopții, și dacă ai vedea doi lăstuni în zbor ai înțelege că de fapt nici zborul nu s-a schimbat, că nimic nu s-a schimbat chiar dacă oamenii pleacă zeii și monștrii se schimbă, fricile nu și o amenințare trece prin toți mugurii gata să explodeze ca o fenomenologie care face abstracție de toate structurile interne anulînd timpul și spațiul, anulînd orice voință de schimbare ai putea vorbi printr-o gaură făcută în obraz sau în delirul unei ciuperci aparențele sunt speculative, ca dragostea unui robot care îți mîngîie părul dimineața, timpul e o păpușă care nu îmbătrînește, nu obosește, nu moare dar se teme și ne minte că ar fi ceva nou în fiecare zi în fiecare din noi țigările se rulează la fel, doar degetele se schimbă și nu există nici un înțeles nici o explicație valabilă pentru care primăvara se întoarce în fiecare an și parașutează lumina alcaloidă a soarelui în copaci doar pe mine nu mă vindecă asta eu doar aș trage pe nas parfumul distinct pe care îl lași după ce pleci din baruri, doar asta m-ar ajuta să visez doar asta mă face să mă simt un star porno ce revine pe ecrane de la filmul pe peliculă în filmul tău direct pe creier ca o uriașă melancolie în care toată lumea și-a pierdut mințile și seringa trece prin venele tuturor împărțind morfina zilnică și ar fi frumos cum ai întinde pe toată masa o peliculă de cocaină în care ai desena cu degetul portretul lui Van Gogh cu urechea tăiată ca să plătească o curvă și eu m-am despărțit de un ochi, dar cu celălalt te văd doar pe tine ceva ca tristețea, dar nu ea îmi gîdilă obrazul să mă trezesc dimineața ar putea fi la fel de bine luciul unei arme bine curățate strălucindu-ți pe buze
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate