Tu ești un ,eu, oriunde-ai fi,
Și-n tine "eu"-l meu e ființă,
Nici alb, nici negru, poate gri,
Îmi e culoare, fără știință.
Mă lupt cu mine zi de zi.
Dar cum să-nving, căci "eu" sunt "tu" ?

Încerc cu mâinile în glod,
Să simt un vis de stea căzută,
Pământ tăcut și-un pic nărod,
Se pierde-n clipa sa măruntă,
Și nu există nici un pod,
Spre disperata mea dorință.

Tu ești un "eu" ce stă dormind,
Ne ține umbr-aceeași cruce,
E timpul, clopote s-aprind,
Uitarea bate și seduce,
De nu ne-aude ascultând,
Rămân un singur, fără "tu"...