cântă o prigorie pe ramura uscată
epave interstelare caută andromeic
în buzunarele pline goale semințe
simt rodul tăcerii mirosind cameleonic a gutui/dulci-amare/
cu dantela cuvintelor împodobesc un brad de nuntă
ore parșive muscă lupii solitari ai iubirilor de fardat

cel din tine/apus la scăpătat/rotește al timpului fior
ca un cadran stelar
sunt ceasuri cu secunde/ munți de dor/
la un solstițiu ori la două intersecții
mi se îneacă nopți în zile lumina-n întunericul firav

ce sori răsar în magmele din mine
și mi te scriu/ condor preasolitar/
dantele albe pe silabe negre
un șah cu lumile ce ne răsar
ne nasc ne mor ne scriu ne leagă
de balansoarul lumii ca o harfă