la opt visam lumina, dar e abia în șapte
iar mama încă doarme, pe Crist visând în perne
deschide mamă ochii, în zori de zi lanterne
ca în copilărie să mă adormi cu șoapte

căci grea e insomnia și singur noaptea-i neagră
precum o pâine arsă, prea tare de s-a copt
să vii la căpătâiu-mi în ziua ce mă neagă
ca breaz în toate cele să fiu în zi de opt

e-o zi în toate cele din toate peste an
și nu vreau oboseala atunci să-mi joace-n oase
să facă o fiertură de varză cu ciolan
când te cobori în mama cu harul tău, Hristoase

și punctul vine, vine,-n truismelor fractura
căci nu plătesc în rate la Adevăr factura