Ca să rămâi în toamna gândurilor mele,

mi-ai cântat la chitară câteva cântecele.

Am cântat cu tine: „melc melc codobelc”;

nu mai puteam să râd, știind că vei pleca...

Apoi am cântat-o și pe Albă ca Zăpada,

cu zâmbete și chicote am cântat

cățeluș cu părul creț,

forțându-l să se legene pe o pânză de paianjen.



Am crescut mare,

tenul meu curat pare de zăpadă

și părul meu creț seamănă cu un pudel.

Într-un balansoar mă legănam,

c-antr-o pânză de paianjen cu-n cățel...

Cu mâna streașină la ochi,

ca o Albă ca Zăpada... te-așteptam.