poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-03-05 | |
sunt ceea ce vreau eu să fiu,
partea de apă de la rădăcina trestiilor o am fixată în pereți imaginari, i-am construit cu mâl, ca racii când se simt încolțiți, cu s.o.s-uri lansate din amfore scufundate demult, încă de dinainte de a se inventa frica, nesomnul, iedera cățărată pe casele bântuite și-n care te retragi atunci când îți spui că nu mai ai nimic de oferit, de luat, de smuls, de plâns sau de iubit până la fundul paharului, cu trenuri care deraiază în visele tale de insomniac ce privește printr-un ciot de oblon cum crapă înserarea în ger, fată în colțul ferestrei o lună care nu te mai recunoaște, cu riduri pe care le ghicești, totdeauna altele, totdeauna cele de ieri, nu mai îndrăznești să le numeri, stai la palavre cu statul-palmă-barbă-cot, amicul tău tainic ce încă vorbește în dodii sub efectul anxioliticelor, mergi pe drum, pe lângă nori, ba ești viu, ba încă mori, te simți un soldat de plumb plecat în războaie imaginare, întors ciung, olog, dar plin de regrete la fel de imaginare, îți spui că nu există povești cu happy end, că viața are o privire de sinucigaș cuprins de remușcări, spațiul pe care ți l-ai ridicat atât de exact te poate conserva până-ți vor crește alte branhii, până vei învăța că literele se nasc totdeauna fusiforme sub varul gros, să te poată pironi, ai pus bariere, sârmă ghimpată, nervi dilatați care electrifică aerul de câte ori îți e teamă, uite, la ei e 14:31:29, azi, 4.03.2015, la tine e 25:87:62, trăiești în timpul pe care-l vrei tu, pe care ți-l fixezi singur, ești ceea ce vrei în partea de apă de la rădăcina trestiilor, un pește diform și cu un singur ochi care poate privi cum cresc regretele în oameni și nu există nimeni să le spună
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate