Cu versu-n palme mă aștern,
Covor de vârstnice cuvinte,
Ce au scăpat dintr-un infern,
Și-au devenit spre tine, sfinte.

În palma aspră mi s-au pus,
Înăbușit, strigând un nume,
Și amintiri dintr-un apus,
S-au apucat să mi le-ndrume.

Au scris poem, după poem,
Cu ochii umezi de iubire,
Fără de răni, făr’ de blestem,
Clădeau a mea împărtășire.

De la picioare pân’ la cer,
Voi bate toaca asteptarii,
În șoaptă-ngenuncheat îți cer,
Să-mi seci izvorul depărtării.