Mărul se ghemuia în priză ca un elefant sub urechea unui arhanghel,
îmbătându-se cu sclipirile verzui ale budincii de arpagic -
monstru pândind printre tăiței.
Nu putu adormi. Se întreba
/ De unde venim? Ce suntem? Incotro ne indreptam? /
Fără să-i pese
își înfingea aripile în oală
și nu se opri până când
nu-i crescuse muschi pe fulgi,
ca o coamă. Roz.
Într-un târziu, mușcă din priză,
mărul din arhanghel
și cine...din măr?