acum îți bubuie mintea ca și cum
ai simți tot ce se întampla în lume
în timp ce hainele îți cara pe dedesubt
viața unui pocăit
pe care-l urăști cu inima părinților
încă vii

câteodată te invadează atâta liniște
încât ai impresia că iadul a dispărut
de pe fața întunericului
și după două zile fără alcool
îl vezi pe Dumnezeu tolănit în
burta cerului
cu brațele întinse către blocurile din
ferentari
e așa de mare și de aproape încât
cloplotele se fac mici și se aud tot mai înfundat
încât plutește în tot aerul
ca niciodată iluzia că ai de ales

o toropeala sfioasă înmoaie asfaltul
o oră în care femeile tac
se desface în zeci de cuțite
o oră în care femeile-și piaptană părul pe ascuns
ca o lungă uitare de sine