întreaga existență a fost gîndită ca un singur punct
infinit de dens o singularitate și numai
după ce acest punct a început să se extindă a făcut universul
să fie oficial

așa era teoria mai veche însă au apărut niște fizicieni
care au spus că existența universului poate fi explicată
fără singularitatea marelui bang
după un model în care cosmosul nu are nici început nici sfîrșit

mă gîndesc la faptul că orice lucru care participă la existența sa
lipsită de relativitate este de asemenea lipsit de regulile facerii și pieirii
iar dragostea noastră n-a început încă
și n-o să sfîrșească vreodată

dragostea e aici dintotdeauna și va fi mereu ca o altă viață
în care nu ne-aducem aminte de cea dinainte și vom iubi infinit
pentru că nu vom putea pleca din prezent
atîta vreme cît ziua de mîine e tot ziua de ieri în care te-ai întors

să-ți desăvîrșești dragostea de fapt trăim în universul acesta
la fel cum am traversa printr-o curbură a spațiului, imaginează-ți
că suntem desenați pe o parte și pe alta a unei coli de hîrtie
și dragostea nu-i decît forța aia care face hîrtia să se îndoaie
pînă ne suprapunem