poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-02-10 | | Am tăcut. Și ghicește cu care pomadă m-am dat ca să-mi treacă? Cu briză de mare ușor adiată pe-o plajă pustie dar încă dorită... Vorbeam în neștire uscate și verzi, topite pe buze dar nemestecate, Aflate odată în inimă, crezi? Mereu urgisite, dar neferecate. Aveam și o lume ce mă lingușea, și-o urmă de ziuă rămasă așa... Cuvintele mele erau nestemate pe unde poruncile cad la pământ, Dar totuși pădurea, mereu m-a ascuns și n-am mai venit, și nu m-am mai dus... Nici plin de orgoliul pustiului care, mustește o oază din praf și căldură, Nici gol de stupoare sau melancolie, înfipte cu dinții în seaca-mi natură. Am fost și-am venit, posac și acut, numit președinte al chipului meu, N-am fost și nu sunt adulat ca un zeu, căci nu mai vorbesc și nu mai privesc...sunt tăcut.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate