N-am învățat să pot uita,
Căci am uitat cum se învață,
Așa că, nopțile din viață,
Le scriu în vers pe mâna ta.

Când noaptea-mi cade obosită,
Și zorile se nasc în mine,
Mi-adoarme fruntea-ncărunțită,
În palma ce miroase-a mâine.

Am să-nnoptez în tine, fată,
Botează-n șoapte al meu poem,
În palma ta aristrocrată,
Ascunde-mi versul de blestem.