poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-02-05 | |
Azi simt că pot picta.
Grădina mânăstirii e mereu în floare, Tot anul nu există decât un singur anotimp. Azi sunt la rând irișii. Trebuie să-mi reușească! Altfel îmi pierd mințile! Nu am voie să ajung în așa hal. Altfel îmi vor confisca din nou vopselele. Un grup de iriși! Par am fi semeni în nesupunere, Ei singuri se opun ordinii grădinii, Sunt frații mei sălbatici! Azi soarele e bun. Soarele mă iubește, Soarele din Provence ar fi trebuit Să mă salveze de întunecatul cer Al Olandei, Belgiei, chiar al Parisului! În schimb mi-a topit Ceara aripilor și m-am rostogolit Aici; în această incintă, Nu mai pun pe nimeni în pericol, Sunt bine păzit. Irișii aceștia, legați de acest răsad, De această grădină, inaccesibili lumii De afară sunt de fapt și de drept ocrotiți. Da, și eu sunt ocrotit, Și eu sunt acel iris, ce trebuie ocrotit, De lume, lumea nu m-a descoperit, Altfel, de mult aș fi fost cules, Aș fi fost ofilit...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate