Nici eu nu vreau să-mi fie dor de tine
Și să m-afund în ierni grele de dor,
Să tot privesc cum ninge peste mine
Cu amintiri și vise care vor

Să te mai țină-aici o viață și-nc-o viață...
Însă tu pleci făr-a privi-napoi.
Mai trece-o zi, mai trece-o dimineață
Și iară vii și dori cât pentru doi.

De ce vrei tu să-mi viscolești lumina
Și să îmi arzi iubirea iar și iar,
De ce îmi plângi și Soarele și Luna
Și stelele-mi închizi pe toate-ntr-un sertar

De dor de vise dulci de altădată
Când alergam desculți prin valul verii,
Când înfloream toții vișinii de gheață
Și când topeam tot doru-nstrăinării

Și mă lăsai să mă cufund în tine
Cu suflet, cu iubire, cu vise și cu tot
Și mă-nvățai cum să clădesc o lume
În care tu-mi erai și prinț și cerșetor?

Afară este-o nouă dimineață...
Da, iarăși te-am visat și mi-a fost dor
De zâmbetul de cer din altă viață
Când strângeam lumea-n brațe fără vreun praf de nor.

(luni, 22.12.2014)