Nevoia de colindare a iubitelor meleaguri, îl împinge pe pelegrin mai departe,
Onestitatea dezarmantă a oamenilor îl conving de propria misiune,
Valoarea pierderii comunicării cu Dumnezeu se resimte și se conștientizează:
Au rămas visele pustii, nici un dumnezeiesc mesaj nu ne mai ajunge,
Lacrimile unui bătrân cu barbă lungă cad grele pe masa de stejar,
Introspecția într-un suflet înstrăinat de sine
Susține o punte deschisă spre un paradis pierdut...