Stăm în sicrie din fag. Amândoi. Zâmbim în somn.
Se pare că am plecat cât de cât împăcați...
Din tâmpla mea se pregătește să crească un fir de iarbă,
Din tine, o tulpină mai consistentă. Ca un gladiator.
Deasupra noaptea se lasă. Licurici gânditori
Umblă să aprindă felinare. Pentru priveghi.
Noi avem același zâmbet. Încrustat. Sculptat. Impermeabil.
Și semănăm atât de mult. Chiar și în tăcerile noastre.
Mă privești ștrengărește. În stilul tău:
Poate mergem să bem un ceai de iasomie
În localul de pe Mântuleasa. Doar noi doi. Deghizați.
Să nu ne recunoască nimeni. Incognito, ritualul va fi perfect.
Azi e ziua 40. Să nu stăm prea mult pe gânduri.
La ștrandul din Tei. În sfârșit apa e curată. Și mulți pescăruși.
Au adus și colaci de salvare. Nu-ți va mai fi teamă...
Mai ales că vom putea face și plajă. Când am plecat
Era iarnă. Bronzul se cam dusese. Și nu știm dacă
Acolo vom găsi șezlonguri și un soare care să închidă la culoare.
Poate îți pui rochia indiană. Așa vei fi mai catifelată
Ne vom reaminti cum cânta Ricky Martin... „Maria”,
Atunci când mâncam spaghetti bolognese și inspiram cerul.
Vom dansa și salsa, rumba și tot ce ne va mai trece prin cap.
Vom merge sub copacul ce ne-a apropiat cândva până la a ne confunda.
Aproape de Marriott, eu voi cocheta din nou cu ideea de a defila pe podium
Și nu pentru a-mi defula deziluziile din amor. Ci doar pentru
Că asta visa o fetiță de 6 ani. Poate se va-mplini acum
În cea de-a 40-a zi. Uite, pe mine merge o furnică
Nu, las-o nu mă deranjează... ca altădată.
Miroase a țărână. A ploaie. A rădăcini. Afară oamenii poartă impermeabile
Își pun intimitățile în umbrele vișinii. Claxonează. Flirtează.
Nu se dezic de cele ale lor... De nimic...
Rămân ca statuile să li se umezească obrajii. Să crească:
„Paparudă-rudă, vino de mă udă/ Ca să-nceapă ploaie,/
Să curgă șiroaie,/ Cu găleata, leata,/ Peste toata gloataaaaa”…
Ene Scarloeiene-Caloiene. Cu sprâncene nedumerite. Scrijelite
Se prinde în horă. Știi... atunci nu aveam decât 4 ani... neîmpliniți?!
Copiii fac bărcuțe origami. Sunt în Veneția...
Puțin mai târziu, gondolele vor fi martorii primului sărut.
Adolescentin. Ce le va aduce primăvară. În piața San Marco
Vor hrăni porumbei cu frunze de măslin...
Dar timpul trece...Ne întoarcem. Pe chipuri același zâmbet:
Se pare că am plecat cât de cât împăcați...